Provenit din regiunea istorică Basarabia, Serafim Antropov-Manu (1913-1988) s-a manifestat de-a lungul carierei sale ca violoncelist, compozitor şi profesor. Între 1927-1934 a studiat la Conservatorul "Unirea" din Chişinău cu Gheorghi Antonivici Iaţentkovski (violoncel) şi Mihai Bârcă (teorie-solfegiu), iar din 1934 şi până în 1938 s-a format la Conservatorul din Bucureşti sub îndrumarea lui Dimitrie G. Dinicu (violoncel), Mihail Andricu (muzică de cameră) şi Alfonso Castaldi (orchestră). În particular, Antropov a luat lecţii de compoziţie cu Alexandru Velehorschi, Carmen Petra-Basacopol şi Walter Michael Klepper.

După debutul din 1930 de la Chişinău, Serafim Antropov a activat ca violoncelist în Orchestra Simfonică a Armatei din Bucureşti (1939-1941), Orchestra Radio din Bucureşti (1941-1943) şi Orchestra Operei Române din Bucureşti (1943-1944). La Filarmonica din Iaşi a deţinut funcţia de director (1947-1950), apoi a fost solist de Stat al Filarmonicii din Bucureşti (1950-1958), iar timp de trei ani (1950-1952) a ocupat postul de Director al muzicii din Ministerul Artelor. Dovadă a calităţilor sale interpretative, Antropov a susţinut numeroase concerte de muzică de cameră alături de George Enescu. Violoncelistul român a prezentat în primă audiţie sonatele pentru violoncel de Nicolae Buicliu, Carmen-Petra Basacopol, Diamandi Gheciu, Theodor Fuchs, Alexandru Velehorshi, baladele de Tudor Ciortea, Cântec vechi de Paul Constantinescu etc., repertoriul său curpinzând şi lucrări de Henry Purcell, Ludwig van Beethoven sau Claude Debussy. Activitatea sa artistică a fost recompensată prin Ordinul Muncii, clasa a III-a (1948) şi clasa a II-a (1955).

Pe lângă cariera solistică, Serafim Antropov s-a remarcat şi în domeniul didactic. Din postura de profesor la Conservatoarele din Iaşi (1944-1950) şi Bucureşti (1950-1977), Antropov a format nume ca Tiberiu Ungureanu, Aurel Niculescu, George Georgescu, Şerban Nichifor, Marin Cazacu, Cornel Faur, Zoltán Szabó, Emil Săvescu, Ruxandra Ioanid, Bogdana Şerbănescu-Apostu, Gabriela Constatin, Raluca Popovici sau Eliza Munteanu.

Un valoros interpret şi promotor al creaţiei româneşti, Serafim Antropov constituie una dintre figurile marcante ale pedagogiei violoncelistice româneşti din a doua jumătate a secolului XX, mărturie stând numeroşii săi studenţi care sunt prezenţi pe marile scene muzicale. Unii dintre aceştia au îmbrăţişat şi cariera de profesor, astfel ducând mai departe moştenirea artistică primită de la Serafim Antropov.