Un exemplu de perseverență și devotament

(n. 12 septembrie 1887 - Sulina, m. 1 septembrie 1964 - București)

Dirijor, academician, director al Filarmonicii din Bucureşti, George Georgescu a fost unul dintre cei mai mari reprezentaţi ai stilului dirijoral clasic caracteristic şcolii germane, atât din România, cât și de peste hotare.

Şi-a început cariera artistică studiind vioara și violoncelul la București, apoi la Școala superioară de Muzică din Berlin (eminent profesor de violoncel, elev al lui Hugo Becker). Din anul 1910, este violoncelist în cvartetul de coarde condus de ilustrul violonist Henri Marteau. În anul 1916 suferă un accident și este nevoit să abandoneze cariera de violoncelist.

La sugestia dirijorului Arthur Nikisch și a compozitorului Richard Strauss, George Georgescu începe să studieze arta dirijorală. În anul 1918 înregistrează un succes remarcabil la pupitrul prestigioasei orchestre filarmonice din Berlin. Cariera sa a continuat atât în ţară, cât şi în străinătate, ca invitat la pupitrul unor orchestre simfonice de renume din Berlin, Viena, Paris. Începând din 1926 harta turneelor sale a inclus şi Statele Unite ale Americii.

În ţară, a desfăşurat o activitate muzicală intensă, a fost director muzical și dirijor al Operei Române în diferite perioade între anii 1922 și 1940 și profesor la Conservatorul din București(1950-1953). A adus Orchestra Filarmonicii Bucureștene la un standard international prin colaborarea cu muzicieni de mare calibru precum Cortot, Rubinstein, Casals, Richter și Menuhin, dar și prin întreprinderea unor turnee cu orchestra în URSS și Europa, culminând cu debutul britanic la Royal Festival Hall în 1963.

George Georgescu a jucat un rol important în promovarea muzicii românești, având ca preocupare constantă prezentarea de lucrări în primă audiție scrise atât de compozitori români, cât și străini. A dirijat lucrări de George Enescu, Dinu Lipatti, Paul Constantinescu, Mihail Jora, Marcel Mihalovici, Martian Negrea, Constantin Silvestri, apreciat de exegeți și public pentru elocvența expunerii muzicii și pentru diversitatea repertoriului abordat, invitat sa dirijeze în întreaga Europă și în SUA. În 1929 a devenit membru Legiunii de Onoare, iar în 1949 și 1957 a obţinut Premiul de Stat al României, iaer în 1960 - Ordinul Muncii de primă clasă și titlul de Artist al Poporului. A înregistrat pentru casa de discuri Electrecord integrala simfoniilor compozitorului său preferat, Ludwig van Beethoven, Simfonia a IX fiind cel mai frecvent întâlnită în programele sale.

Există o convergență, rar întâlnită, ce caracterizează cele două mari calități ale dirijorului George Georgescu. Pe de-o parte, acesta avea capacitatea de a conduce după el orchestra într-un flux emotional aparte în timpul concertelor dirijate. Pe de altă parte, carisma lui a creat între orchestră și public o stare de receptivitate și comunicare nemaipomenită. A fost deopotrivă, dirijor și creator, căutând să descătușeze adevăratul mesaj al muzicii cântate. Obișnuit cu rigoarea germană, a respectat tradiția, însă printr-o selecție permanentă a îmbinat-o cu noi tehnici de abordare a muzicii.

În toată activitatea sa, George Georgescu a fost un exemplar model al devotamentului și perseverenței. A transmis publicului și următoarei generații de muzicieni o minunată lecție de generozitate artistică, restituind, prin activitatea sa, munca și dragostea acumulată în slujba muzicii de-a lungul timpului.