Compozitori Înapoi

Constantin Dimitrescu

Concertul nr.2 în si minor pentru violoncel și orchestră (Orchestra de Cameră Radio, dirijor Horia Andreescu, solist Marin Cazacu)
Cvartetul nr.1 op.21 în Sol major (Varujan Cozighian, George Nicolescu, George Popovici, Alfons Capitanovici)

Povestea vieții compozitorului Constantin Dimitrescu începe la data de 7 martie 1847 în comuna Blejoiu, Ploiești și se termină la 9 mai 1928, la București.

Studiul violoncelului l-a atras de timpuriu, primele lecții primindu-le de la Alexandru Flechtenmacher (la Așezământul horal și insturmental din București). apǎrând pentru prima oarǎ în public la vârsta de 15 ani. În perioada 1864-1867 a fost student la Conservatorul din București, unde a continuat sǎ studieze violoncelul cu Alexandru Flechtenmacher, dar și cu Joseph Neudörfler, teorie-solfegii cu Grigore Manciu și armonie cu Eduard Wachmann.

Ȋn formarea sa un rol important l-a avut bursa de studii de la Viena (1867 - 1869) unde s-a perfecționat cu Carl Schelssinger, urmatǎ de o altǎ bursǎ, la Conservatorul din Paris fiind primit la clasa reputatului violoncelist Auguste Franchomme (1869-1870). 

Reîntors în țarǎ, Constantin Dimitrescu s-a afirmat pe mai multe planuri, de virtuoz al violoncelului, de dirijor, profesor și compozitor. La Orchestra Teatrului Național din București a fost mai întâi violoncelist (1870 - 1893) și apoi dirijor (1893 - 1900), în paralel fiind violoncelist și în Orchestra Societǎții "Filarmonica Românǎ" (1870 - 1904). A desfǎșurat o amplǎ carierǎ pedagogicǎ la Conservatorul bucureștean (1873 - 1916), a dirijat constant Orchestra Ministerului Instrucțiunii Publice (1906 - 1916), a susținut concerte în țarǎ și peste hotare și este cel care a înființat prima formație româneascǎ de cvartet de coarde, cu statut permanent (1880).

Constantin Dimitrescu a fost primul compozitor român care a scris cvartete de coarde (7) și concerte instrumentale (3). Romantismul muzicii sale denotǎ lirism inspirat și plenitudine armonicǎ, în cele trei concerte dedicate violoncelului mizând pe latura de virtuozitate.


Muzică de operă și operetă:

- Sergentul Cartuș (1895), operetă în două acte, libretul de Ioan Apostolescu;

- Nini (1897), operă comică în trei acte, libretul de Dimitrie Ionescu Zane;

- Sînziana și Pepelea (1899), feerie muzicală în cinci acte, libretul de Vasile Alecsandri;

Muzică simfonică:

- Concertul nr. 1 pentru violoncel și orchestră în la major, op.45. București, Editura Leopold Stern (Leipzig, Litografia W. Benicke),

- Concertul nr. 2 pentru violoncel și orchestră în si minor. București, Editura Leopold Stern (Leipzig, Litografia W. Benicke),

- Concertul nr. 3 pentru violoncel și orchestră în re minor. București, Editura Leopold Stern (Leipzig, Litografia W. Benicke),

Muzică de cameră, instrumentală:

- Serenada pentru violoncel și pian, op. 9, București, Editura Leopold Stern (Leipzig, Litografia W. Benicke) 1893;

- Dans țărănesc, op. 15 (1891), pentru violoncel și pian. București, Editura Leopold Stern, 1893;

- Cvartet de coarde nr. 1 în sol major, op. 21;

- Cvartet de coarde nr. 2 în re minor, op. 26;

- Cvartet de coarde nr. 3 în si bemol major op. 33;

- Cvartet de coarde nr. 4 în sol minor, op. 38;

- Cvartet de coarde nr. 5 în fa major, op. 42;

- Cvartet de coarde nr. 6 în mi minor, op. 44

- Cvartet de coarde nr. 7 în la minor

Teodora Moise - Master Muzicologie